Pe Edi si Mira ii cunosc deja de mult timp. Anul trecut eu i-am fotografiat si in sedinta foto dinaintea nuntii si la ceremonia de nunta, astfel au avut destul timp sa se familiarizeze cu lentila fotografica. Deoarece si-au dorit foarte mult  si o fotografiere dupa nunta, dar anul trecut nu am avut ocazia sa le indeplinim acest lucru,  am hotarat ca acum e momentul potrivit: acum ori niciodata! Astfel s-a intamplat ca aniversarea primului an de casatorie a fost sarbatorita cu un “wedding anniversary foto session“.

Cred ca e foarte important ca intre fotograf si client sa fie mai mult decat o simpla intalnire, trebuie sa existe o relatie mult mai profunda, amicala. In cazul in care o mireasa isi alege un fotograf, al carui stil si personalitate ii convine, atunci e bine sa ii acorde toata increderea in ceea ce priveste stiinta si profesionalismul. Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu Mira: nu pot sa spun despre ea ca este o femeie extravaganta, dar a fost foarte receptiva la fiecare idee pe care am avut-o, chiar daca la inceput i s-a parut destul de bizara. Si am ajuns pana acolo ca  nu s-a mai  mirat nici de faptul ca i-am dat in mana un buchet de miresa facut din…ridichi.

Planurile de “actiune” au inceput intr-o zi de vineri, cand am hotarat impreuna ca a doua zi sa mergem la Padurea Neagra. (ador locul acesta care e la aproximativ 60 km de Oradea). Il ador,  pentru ca aici sunt dealuri, padure, parauri care stralucesc in lumina soarelui si spatiu…mult spatiu deschis, ideal pentru fotografiat. Pentru Mira si Edi acest loc a fost familiar, deoarece in fiecare vara isi petrec cateva zile aici ca recreatie. Sincer, de mult am vrut sa incerc acest loc superb, enigmatic…padure pe versantul dealului, casute pitite in luminile sau mai bine zis umbrele de dupa-amiaza…

Totul a fost perfect! Deja am stiut ce vreau! Un stil putin funny, putin vintage, ceea ce se potriveste cu adevarat Mirei! Si am inceput sa improvizam; am adunat cateva lucruri care s-au potrivit perfect in acea atmosfera .

Banuiesc ca pentru toata lumea e cunoscuta tema: cutiile din metal, cu buline de pe rafturile bunicii, fetele de masa si pernele brodate cu mana…totul a fost  aranjat ca un salon din secolul trecut unde tocmai se servea ceaiul de la ora cinci. Florile care au ornamentat masa “festiva” au fost de fapt niste biete buruieni si flori de camp, dar care au aratat minunat.  Iar aparatele de fotografiat au inceput sa lucreze: am simtit ca ceva foarte original si palpitant am reusit sa realizam. Atmosfera a fost deosebit de placuta, vesela, idilica….asa cum isi doreste fiecare fotograf, de aceea e foarte important ca fotograful si modelul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Astfel  e norocos faptul ca mirii sa isi gaseasca fotograful ideal, dar daca exista si cea mai mica rezerva  si simte ca nu e in regula alegerea, obligatoriu sa schimbe, sa caute fotograful potrivit.

Aceasta fotografie am facut-o pe la sfarsitul sedintei foto, cand Edi, putin obosit,  ca sa isi  alunge “somnolenta” si-a gasit de rasfoit o veche revista  istorica…si iata din o mare posibilitate! El aprofundat in literatura, linistit, relaxat, eu cu aparatul de fotografiat am incercat sa profit inca de luminile ce se strecurau  printre ramurile copacilor. Astfel s-a nascut feeling-ul retro pe care l-am dorit !!! Parca am fi fost in anii ’70 si am fi gustat putin din viata provinciala a unei perechi de indragostiti. Nu gasesc cuvinte…a fost PERFECT!